Nick Vujicic – povestea unui învingător

Cu toţii ne facem griji cu privire la viitor. Ne întrebăm tot mai des, poate prea des, ce vom face daca vom păţi ceva şi nu vom mai putea lucra… şi ne e teamă de eşec. Ne place să fim mediocri, să stăm undeva la mijloc şi să aplaudăm pe alţii când reuşesc să urce mai sus de noi. Cu toţii căutăm succesul în viaţă şi nu e nimic greşit în asta dar atunci când vedem că succesul nu apare şi forţele ne sunt tot mai mici… renunţăm prematur la scopurile noastre.

Fiecare din noi cand eram copii aveam vise. Ne imaginam că o sa fim oameni mari şi că o să realizăm ceva în viaţă, dar, cu timpul, unul câte unul, aceste vise au dispărut iar locul le-a fost luat de grijuri. De ce? Pentru că nu am indraznit mai mult.

La facultate fiecare student cand intră în anul 1 este plin de entuziasm că a reuşit unde şi-a propus, dar… după ce trece de anul 2 şi se îndreaptă spre anul 3, încep descurajările. Parcă e prea mult de învăţat, e prea greu de ţinut pasul. Şi aşa se explică de ce din 1000 de studenti care intră în anul 1 mai ajung la final doar puţin peste 500. De ce? Pentru că nu au fost gata să investească mai mult în scopul lor.

Suntem oameni care avem mintea virusată şi credem că dacă nu reuşim azi, mâine nu există şi renunţăm. E trist să ştii cât de mult potenţial pe care Dumnezeu l-a investit în noi, se pierde.

Cei mai renumiţi oameni nu au ajuns acolo in 2 zile ci au muncit ani întregi experimentând nenumărate eşecuri pe drum. Thomas Edison, inventatorul becului clasic cu filament, a avut sute de încercări eşuate până când a reuşit în scopu lui. De ce? Pentru că a ales să nu se dea bătut şi nu s-a uitat la ce nu se poate şi la ce nu merge ci s-a uitat doar la ce se poate face ca acel ceva să meargă. Şi a reuşit.

Un om mare vrea să îţi dea exemplul vieţii lui despre reuşită în viaţă. Se numeşte Nick Vujicic şi nu are nici mâini nici picioare, dar are succesul de partea lui, ceea ce il face un învingător.

Mai multe despre Nick Vujicic pe

www.lifewithoutlimbs.org sau www.attitudeisaltitude.com

Ironia vremurilor noi

Trăim cu toţii în secolul vitezei şi a dezvoltării informatice. Fie că ne dăm seama sau nu, împrejurările în care ne aflăm au o influentă majoră în vieţile noastre şi în acelaşi timp fie că recunoaştem sau fie că nu, avem in jurul nostru prea mulţi tineri tâmpiţi şi fără urmă de bun simţ în ei. Fie că circuli cu un tramvai sau cu un autobus, fie că treci pe lângă o şcoală sau printr-un parc, poţi vedea cu ochii tăi tineri care ascultă manele la maxim pe telefoanele mobile, chiar dacă au în buzunare o pereche de căşti în perfectă stare de funcţionare. Ei cred ca sunt mai „cool”… săracii.

Efortul nostru de a construi o lume mai bună s-a dovedit până acum un mare eşec în care cea mai mare răspundere o au părinţii care nu au fost în stare să pună puţin timp deoparte şi să îşi înveţe copiii ce e bun şi ce e rău.

Urmează mai jos 25 de motive pentru care „vremurile noi” în care ne aflăm, sunt un eşec.

1. Avem clădiri mai mari dar suflete mai mici
2. Autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste
3. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin
4. Cumparam mai mult dar ne bucuram mai puţin
5. Avem case mai mari dar familii mai mici
6. Avem accesorii mai multe dar timp mai puţin
7. Avem mai multe funcţii dar mai puţină minte
8. Avem mai multe cunoştinţe şi mai puţină judecată
9. Avem mai mulţi experţi dar şi mai multe probleme
10. Avem mai multă medicină dar mai puţină sănătate
11. Bem prea mult, mâncăm prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin şi ne enervăm prea des
12. Ne culcăm mai târziu şi ne trezim mai obosiţi
13. Ne uităm prea mult la TV, citim prea puţin şi ne rugăm prea rar
14. Ne-am multiplicat averile şi ne-am redus valorile
15. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des
16. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu şi cum să ne clădim o viaţă
17. Am adăugat ani vieţii dar nu şi viaţă anilor
18. Am ajuns pe Lună şi înapoi dar nu putem trece strada să facem cunoştinţă cu un vecin
19. Am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi pe cel interior
20. Am curăţat aerul dar am poluat solul
21. Am făcut lucruri mai mari dar nu şi mai bune
22. Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin
23. Plănuit mai multe dar realizăm mai puţine
24. Am învăţat să ne grabim dar nu şi să aşteptăm
25. Am construit mai multe mijloace de comunicare, dar totuşi comunicăm mai puţin

Trăim vremuri în care, cu ajutorul tehicii poţi vedea acest articol şi poţi alege să cugeţi la el sau să îl ignori.

Concluzia este că chiar dacă probabil că pe plan economic şi tehnologic e mai bine, pe plan social e dureros de rău şi acesta e factorul care determină orice altă creştere pe viitor.

Ironic… nu-i aşa?

Desenele animate pot fi periculoase

Marele avantaj al anilor ’80 pentru cei mici a fost că nu aveau acces la TV sau dacă aveau, dispuneau de prea puţine opţiuni, neexistând prea multe canale. Bineînţeles că toate acestea s-au schimbat între timp iar azi dispunem de un număr impresionant de canale exclusiv pentru desene animate.

Probabil că mulţi dintre voi aţi avut un personaj din desene animate preferat. Poate ca a fost un personaj mai amuzant, precum motanul Tom sau şoricelul Jerry, poate că a fost unul cu puteri supranaturale, gen Spiderman sau Batman… şi aşa mai departe. Chiar dacă nu v-aţi dat seama, acele personaje v-au influenţat comportamentul într-o măsură mai mică sau mai mare.

Copiii petrec 20 de ore, saptamanal, in fata televizorului si a calculatorului. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Educatia 2000+ si UNICEF, pe un esantion de 392 de parinti din Bucuresti, Mures, Prahova, Dambovita si Giurgiu, atat din mediul rural, cat si din mediul urban.

„Sunt putine desene animate care educa. De regula, acestea creeaza o stare de irascibilitate, de nervozitate sau chiar de depresie. Luam bine-cunoscutele personaje Tom si Jerry. Sunt copii care se bucura atunci cand motanul Tom ia bataie, dar de cele mai multe ori aceste conflicte intre cele doua personaje le provoaca celor mici starea de depresie”, spune Lena Rusti, psihoterapeut.

Sursă citat: Ziarul Gândul

Având în vedere că au fost copii care efectiv s-au aruncat de la etaj imaginându-si că au puteri supranaturale precum personajele din desene animate sau copii care au învaţat cum să işi „pună la respect” părinţii şi să nu mai vorbim de mulţimea de alte perturbări de comportament a lor şi în acelaşi timp ţinând cont că nimeni nu poate opri dezvoltarea industriei TV de desene animate, cea mai bună soluţie este privarea copiilor de acest mod de recreere sau cel puţin filtrarea conţinutului la care sunt expuşi.

Dacă aveţi copii sau plănuiţi să aveţi şi dacă doriţi să aibă parte de o educaţie adecvată, pasul nr 1 este să nu lăsaţi televizorul să îi educe în locul vostru.

ATENŢIE!

Întotdeauna daca un parinte spune unui copil ceva bun iar el uitându-se la desene vede ca acel lucru nu e bun, decizia lui va fi 80% inspirata din desene şi doar 20% din vorbele parinţilor.

O vorbă bună şi un zâmbet

Recent a aparut pe YouTube un filmuleţ interesant. Acesta arată publicului cât de important poate fi un zâmbet şi o vorbă bună spuse la momentul potrivit.

Dacă ne gândim un pic, realizăm că în cea mai mare parte a timpului nostru, nu reuşim să arătăm nici un zâmbet sau o vorbă bună celor de lângă noi. Unii suntem chiar culmea sobrietăţii. Poate că aceasta este una din mulţimea de efecte secundare generate de stresul, care în zilele noastre este un lucru comun. Probabil că cel mai bun tratament pentru stres este zâmbetul. Gândiţi-vă la cum v-aţi simţi dacă după o zi plină de stres, cineva v-ar spune o încurajare şi v-ar zâmbi. Nu-i aşa ca ţi-ai dori şi ţi-ar prinde bine?

Oameni buni, trebuie să zâmbim mai des! Zâmbetul tău nu e bun doar pentru ceilalţi, ci e bun şi pentru tine. Chiar şi oamenii de ştiinţă au realizat că cu cât zambim mai mult şi alungăm stresul, cu atât suntem mai sănătoşi şi ne asigurăm o bătrâneţe liniştită.

Cu un zâmbet nu se face primăvară, dar cu două sigur răsare soarele…

……

Poveste de dragoste…

Te-ai gândit vreodată cât de mult valorează pentru tine persoana pe care o iubeşti? Până unde ai fi gata să mergi pentru binele ei? Cât de mult ai fi dispus să dai pentru ca ea să fie fericită? Oare ţi-ai da chiar şi vederea?…

De multe ori spunem ca iubim… şi că am fi gata să aducem şi soarele de pe cer persoanei la care ţinem. Dar ca să îţi araţi dragostea nu e nevoie să promiţi lucruri SF. Astazi dragostea este foarte voalată. Astăzi dragostea se rezumă la câteva fraze spune din când în când, poate într-o atmosferă romantică, persoanei iubite. Ei bine, atât nu e de ajuns! Dragostea e mult mai mult decât o frază oricât de pompoasă şi pătrunzătoare ar putea fi. Dacă iubeşti cu adevărat, atunci înseamnă ca vei fi gata nu doar să promiţi, ci să împlineşti promisiunile. De aceea faptul că promiţi luna de pe cer, nu te va ajuta la nimic. Esenţa dragostei este să te comporţi tu faţă de celălalt exact aşa cum ai vrea ca el să se comporte faţă de tine. Dacă vrei iubire, dăruieşte tu primul iubire…

Urmează să vedeţi un clip care prezintă o dramă. O dramă a doi îndrăgostiţi… Bineînţeles că în jurul nostru vedem la fiecare pas drame, de multe ori ni se întâmplă chiar nouă, dar ce face drama acestor doi tineri mai deosebită este gestul pe care el este dispus să îl facă pentru ea.